Municipiul Gheorgheni (Gyergyószentmiklós) este situat în partea de est al depresiunii Giurgeului din Carpaţii Orientali (Grupa Centrală), pe cursul mijlociu al pârâului Belchia căruia îşi datorează existenţa. Apele pârâului creând condiţii prielnice întemeierii acestei aşezări pe malurile sale la o altitudine medie de 810 m. Coordonatele geografice sunt long. E 25° 35’ lat.N 46° 43’.
Urmele primelor aşezări umane pe teritoriul municipiului Gheorgheni au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice pe cursul superior al pârâului Belchia la confluenţa cu pârâurile Gheorghe Mic şi Cianod datând din sec.XII. de aici localitatea treptat s-a extins în interiorul depresiunii.
Săpăturile arheologice efectuate la ruinele Cetăţii Both situate în partea de est al municipiului atestă faptul că dealul a avut funcţii de apărare încă din sec. IV – V.
Prima atestare documentară a localităţii Gheorgheni apare în registrul dijmelor papale din anii 1332-37, unde este menţionată cu numele de Georgio.
Dintre ocupaţiile străvechi care au contribuit la menţinerea existenţei umane pe aceste meleaguri, un rol important au avut exploatarea şi prelucrarea lemnului, creşterea animalelor, cultivarea pământului şi comerţul. Exploatarea lemnului din pădurile învecinate localităţii au făcut posibil dezvoltarea continuă a localităţii fiind şi o sursă sigură de venit pentru locuitorii Gheorgheniului.
În anul 1607 localitatea a primit dreptul de a organiza târguri de la principele Transilvaniei Zsigmond Rakoczi. Dreptul de a organiza târguri a contribuit în mod decisiv la aşezarea pe meleagurile oraşului Gheorgheni a comunităţii de armenii veniţi din Moldova în 1637, în 1654, apoi în 1669.
Ocupându-se cu comerţul şi cu practicarea diferitelor meşteşuguri, armenii au avut un rol determinant în dezvoltarea economico-socială şi civice, precum şi al urbanizării localităţii.
În anul 1716 oraşul a fost prădat de tătari, în anul 1719 o epidemie de ciumă a decimat populaţia oraşului iar în incendiul devastator din anul 1808 peste 700 de gospodării au fost mistuite de flăcări.
În a doua jumătate a sec. XIX-lea a început industrializarea, pe teritoriul oraşului se dezvoltă predominant industria de prelucrare a lemnului dar şi industria textilă, a pielăriei, a morăritului şi cea hotelieră, etc.
Datorită acestei dezvoltări economice, localitatea redobândeşte statutul de oraş în luna decembrie al anului 1907. La această dată este inaugurat şi tronsonul de cale ferată care a legat oraşul la reţeaua naţională de cale ferată. Tot la începutul sec. XX-lea în oraş este înfiinţată uzina electrică, au fost realizate lucrări de infrastructură şi de amenajări utilitare, sunt construite clădirile Spitalului Orăşenesc, al Judecătoriei şi cel al Gimnaziului (azi Liceul Teoretic „Salamon Ernő” cu predare în limba maghiară şi „Sfântu Nicolae” cu predare în limba română).
P-ţa Libertăţii este una dintre cele mai frumoase centre de oraş cu zone verzi din Transilvania. Forma actuală a centrului civic s-a conturat la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX când în locul vechilor case cu parter au fost construite case impozante cu etaj majoritatea în stilul eclectic şi a fost mutat târgul din centru.
În perioada 1884-1910 a fost înfiinţat parcul dendrologic de către avocatul Dr.Csiky Dénes situat în partea de NE al oraşului la o altitudine de 870-970m, cuprinzând iniţial peste 185 specii de arbori şi alte plante.
In perioada 1965-1985, a industrializării forţate ale fostului regim comunist, pe teritoriul oraşului sunt construite fabrici şi cartiere noi de locuinţe.
Centru polarizator al depresiunii Giurgeului, oraşul Gheorgheni a primit rangul de municipiu în anul 2003.
Serbările „Zilelor Oraşului” se ţin pe 5-6 decembrie de Sf. Nicolae.