Comuna Ciumani (în limba maghiară: GYERGYÓCSOMAFALVA) este exemplul tipic al convieţuirii reciproce comunitate-natură. Aici trăieşte o comunitate cu o pretenţie şi capacitate de autoadministrare locală puternică. Calitatea vieţii este definită prin valorile creştine europene şi valorile tradiţionale secuieşti. Infrastructura instituţională este dezvoltată. Economia este definită de întreprinderile locale viabile şi competitoare bazate pe resurse locale. Membrii comunităţii trăiesc în siguranţă socială.
Ne mândrim cu tradiţia populară locală (arhitectura tradiţională din lemn, ingeniozitatea mesteşugarilor locali, dansurile şi cântecele populare, etc.), economia locală foarte dezvoltată (200 de întreprinderi micro, mici şi mijlocii, şomajul efectiv este foarte redus), tradiţia glorioasă de 40 de ani de hochei pe gheaţa „Ciumani – fabrica de hochei a ţării” (patinoarul natural cu infrastructura necesară, sportivi în selecţionata naţională şi în echipele din divizia naţională, centru de pregătire a copiilor, etc), infrastructura turistică dezvoltată (pensiuni agroturistice, peisaje pitoreşti de munte, pârtie de schi, terenuri de sport, baie de apă minerală, monumente culturale şi istorice, etc), tradiţie şcolară de excepţie (şcoală modernă cu cadre didactice bine pregătite profesional, număr permanent mare al tinerilor care au terminat facultate, existenţa şi funcţionarea Şcolii populare şi a Forumului intelectualilor)
Localitatea a apărut în vremea lui Iancu de Hunedoara (secolul XV). Prima aşezare omenească a fost pe dealul numit „Farkasdomb”. Primul proprietar al cătunului de aici a fost Inger János, iar mai târziu CSOMA FERENC, de la care localitatea a şi primit denumirea de CSOMAFALVA (satul lui Csoma). Localitatea este atestată prima dată în Registrul papal din 1567 sub numele de CHYOMAFFALWA. Din 1609 apare denumirea de GYERGYÓCSOMAFALVA (înaintea numelui localităţii apare şi numele scaunului GIURGEU = GYERGYÓ).
Locuitorii satului erau secui grăniceri, care au participat în mai multe bătălii, respectiv erau victimele unor atacuri exterioare: 1596 – „Carnavalul sângeros” („Véres farsang”) – trupele principelui Mihály Apafi au masacrat o parte a populaţiei; 1655 şi 1657 – Campania principelui György Rákóczi al II-lea în Ţara Românească şi în Polonia; 1658-1662 – Invaziile turco-tătare în Secuime; 1683-1686 – Asediul Vienei – au participat 38 de soldaţi din Ciumani în compania de călăreti conduşi de Mihály Both.
În 1704 în luptele conduse de Ferenc Rákóczi al II-lea împotriva Habsburgilor sunt prezenţi şi cei din Ciumani. În masacrul organizat împotriva secuilor la Siculeni de împăratul austriac (SICULICIDIUM, 1764) erau victime şi secuii din Ciumani. În 1728 s-a construit prima biserică din sat (mai înainte exista o capelă cu turn de lemn), iar în 1878 a fost construită o nouă biserică mai mare şi frumoasă, care se află şi azi în centrul istoric al comunei.
În Revoluţia din 1848-1849 au participat 216 militari din Ciumani. Au căzut la datorie în primul război mondial 174, iar în cel de al doilea 86 de oameni din Ciumani. Creşterea numărului populaţiei de-a lungul timpului: în anul 1567 – cca 200 de persoane; 1750 – cca 460; 1823 – 1220; 1850 – 2050; 1890 – 2824; 1910 – 3917; 1930 – 4377; 1941 – 4927; 1960 – 4872; 1977 – 5910; 1992 – 4808 de locuitori.
Obiective turistice
– parohia romano-catolică (construită în 1878)
– Statuia lui Kossuth Lajos (copia exactă a statuii originale sculptate de Köllő Miklós, din Târgu-Mureş, care a fost distrusă în 1921.)
– casa memorială Borsos Miklós (inaugurată în 2002)
– case şi porţi secuieşti (cu aspect şi motive specifice din Ciumani)
– Vârful Amza (1659 m)
– Valea pârâului Şumuleul Mare şi Várköve
Pârtii de schi la Ciumani
Langa localitate sunt doua partii de schi: Veresvirag si Csata-vesze. Pârtiile sunt puse in “cascada” continuandu-se una pe cealalta.
Partia şi teleschiul de jos – Csata-veszi – are o lungime de 560 metri, nocturnă, altitudine de 925-835 m, diferenta de nivel 90 m, cu o inclinatie de 17 %.
Partia si teleschiul de sus – Partia Veresvirag – are o lungime de 980 m, se afla la altitudinea de 1150-950 m, iar diferenta de nivel este 200 m, panta are o inclinatie de 22,96 %-os.
Facilităţi: sanius, inchiriere echipamente sportive la fata locului.
Tarife 2009 – 2010:
– Abonament zi – 35 RON
– bonament 1/2 zi – 20 RON
Altitudine max: 1150 m
Distante: Gheorgheni 8 km, Miercurea Ciuc 60 km, Odorheiu Secuiesc 50 km, Sovata 60 km
Tradiţii: Ciumani
Comunitatea din Ciumani are a bogată tradiţie etnografică. Unele tradiţii populare au dispărut în ultimele decenii. O parte a tradiţiilor şi obiceiurilor este legată de evenimentele religioase, o altă parte, în schimb, este în legătură strânsă cu viaţa cotidiană, şi cu apartenenţa etnică. Portul popular secuiesc din Ciumani este în folosinţă şi în vremurile noastre (din păcate din ce în ce mai rar). În Ciumani, dar în general în zona Gheorghenului şi Ciucului hocheiul pe gheaţă are o tradiţie puternică („copiii se nasc cu crosa şi cu patinele”) şi este sportul „naţional”.
Listă tradiţii:
Pelerinajul călare de Paşte prin hotarul comunei şi stropirea fetelor (martie / aprilie)
În dimineaţa zilei de Paşti preotul local sfinţeşte micul dejun adus de familiile comunei. După consumarea micului dejun în mijlocul familiei locuitorii comunei pornesc la pelerinajul călare de prin hotarul comunei. După binecuvântările bisericeşti pelerinii se reîntorc în comuna, unde sunt primiţi în faţa bisericii de locuitorii rămaşi acasă şi începe slujba de Paşti. În a doua zi de Paşti, lunea, băieţii, flăcăii şi bărbaţii merg la cunoştinţe şi stropesc cu apă de colonie şi în schimb primesc ou roşu.
Poarta secuiască din Ciumani
Poarta este acoperită cu ţigle. Deasupra porţilor există modele sculptate tradiţionale secuieşti.
Sfinţii Petru şi Pavel – patronii bisericii din Ciumani (29 iunie) şi Zilele Comunei
În fiecare an în perioada 27-29 iunie au loc Zilele Comunei împreună cu sărbătoarea religioasă a Sf. Petru şi Pavel. Cu această ocazie au loc evenimente sportive (fotbal, concurs pentru pompieri, etc), culturale (deschiderea unor expoziţii de artă plastică, lansarea de cărţi, spectacole folclorice, forumul intelectualilor, etc), concerte, conferinţe între localităţile înfrăţite, slujba bisericească. Există şi o zicală locală: pentru Ziua Sf. Petru şi Pavel şi prizonierii de război din Rusia au fost lăsaţi acasă.
Turneul de hochei pe gheaţă pentru copii \\\\\\\”Cupa DÉLHEGY\\\\\\\”
Prima ediţie a turneului a avut loc în 1970. De obicei acest eveniment sportiv se organizează în perioada ianuarie-februarie, când există gheaţa naturală în Depresiunea Giurgeului. În afara copiilor de 12-14 ani din localităţile harghitene (Ciumani, Remetea, Joseni, Lazarea, Suseni, Ditrau, Gheorgheni, Sandominic, Carta, Madaras, Balan, Miercurea-Ciuc, etc) de-a lungul deceniilor trecute au mai participat la turneul \\\\\\\”Cupa DÉLHEGY\\\\\\\” şi echipe din Braşov, Tîrgu Mureş, Bucureşti, Galaţi, respectiv echipe din Ungaria şi Slovacia.Meciurile jucate în nocturnă sunt adevărate sărbatori populare locale şi regionale. Şcoala de hochei din Ciumani a pregătit în ultimii 40 de ani 11 jucători pentru selecţionata naţională de seniori, 30 de jucători pentru selecţionata de tineret şi junior, respectiv cca. 70 de jucători pentru cluburile din liga naţională (Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Bucureşti, etc).
Portul popular secuiesc din Ciumani
Portul bărbătesc se distinge prin cioareci făcuţi din postav alb ce se lipesc de corp. Aceştia se deosebesc de la alte sate prin forma de aplicare a şiretului, respectiv prin ornamentul secuiesc (vitézkötés). Se poartă cu cizme din piele de culoare neagră. Bărbaţii poartă cămăşi cu mansetă şi cu guler încheiat, din pânză sau giulgiu alb. Peste cămaşă se îmbracă o vestă de culoare neagră. De obicei vara se poartă pălărie neagră, iar iarna căciula neagră din piele de miel.Veşmântul feminin se distinge prin cele două componente principale – rochia (fusta) şi vesta. Rochia este trasă în creţ la talie, cu dungi roşii şi negre (în trecut: dungi albastre-negre-maro, mai târziu s-au adăugat şi culorile roşu şi verde) pe marginea de jos având aplicat un tiv de catifea, de lăţime variată. Vesta scurtă se face din material de culoare neagră; ornarea ei se face prin mici motive florale de culoare alb-roşie-verde, în spate cu nasturi albi de porţelan în forma V. Peste rochia largă se poartă sorţuleţul făcut din mătase unicoloră, de culoare neagră. Cu aceasta îmbrăcămnte se poartă izme. Fetele işi împletesc părul în două cozi, punând pe fiecare câte o undiţă, iar nevestele – atât cele tinere cât şi cele mai în vârstă – au părul legat în coc. Se intâlneşte încă portul broboadei.
