Departe de agitația urbană curia a fost de-a lungul anilor reședința nobililor Apor, care vor găsi la Turia refugiul de care au nevoie. Amplasată între satele Turia de Jos (magh. Alsotorja) și Caratna (magh. Karathna), ansamblul reprezenta în epocă un centru administrativ important al comunității. Pe Ridicarea Iozefină (cca. 1775) se poate observa modul în care ansamblul se desprinde din rândul parcelelor și se diferențiază de restul satului. Harta este totodată o sursă bună pentru identificarea sistemului de grădini specific secolului XVIII în care se dorea demarcarea curții principale de grădină și livadă, sistem care acum nu mai este sesizabil.

Importanța acestei clădiri, în aparenţă modestă, tipică pentru zonele secuiești, constă în unicitatea spaţiului interior, copleşitor prin măiestria frescelor şi a tavanelor din lemn sculptat care datează din perioada Renaşterii transilvănene. Acoperite cu tentuială timp de aproape 300 de ani, picturile murale renascentiste sunt readuse la vedere în 1965, relevând o serie de motive şi decoraţii demne de statutul unei familii nobiliare.

Povestea acestei reședință nobiliare începe încă din secolul al XVl-lea, când era o curie simplă cu trei încăperi. Aceasta este extinsă și modificată succesiv de diferiții proprietari moștenitori (tot timpul pe linie masculină) de vază ai familiei, ajungând în secolul XVII în timpul lui Apor Lázár, jude regal al scaunului Târgu Secuiesc,  să fie o reședință cu șase încăperi.  În 1690, în urma atacurilor trupelor anti-Habsburgice ale principelui  Transilvaniei, Imre Thököly, curia este puternic avariată făcând necesare lucrări ample de refacere. Acestea sunt începute în 1693 de către contele István Apor de Altorja.

Figură luminată, Apor István deține funcții importante în mediul politic al principatului. Este ales în 1679 este numit ambasador de principele transilvănean Apafi Mihály I. În 1685 devine jude regal în scaunele Ciuc, Cașin și Gheorgheni ca reprezentant al nobilimii locale. Susținător puternic al Habsburgilor și catolic fervent, ajută la promovarea Contra-Reformei, fiind în cele din urmă Trezorier al Transilvaniei, petrecând mult timp la Viena. Apor finanțează atât școli și fundații culturale pentru promovarea Contra-Reformei,  dar se ocupă și de construirea reședințelor familiei, palatul Apor de la Alba Iulia (pe atunci orașul capitală al Transilvaniei), dar și pentru reconstruirea curiei din Turia din județul Covasna, locul de proveniență al familiei. Noua reședință este modificată pentru a indica noul statut social al familiei. În vremea lui  Apor István curia ajunge să funcționeze atât ca reședință nobiliară, cât și ca moșie prosperă axată pe creșterea animalelor și comerț.

În spiritul conservator al nobilimii secuiești care se reflectă în multe dintre reședințele nobiliare, noul proprietar va păstra în proiect cele șase încăperi realizate de predecesorul său, Apor András, cărora le va adăuga o extindere încă două camere.

Compartimentarea interioră reflectă preferința pentru gruparea încăperilor de locuit în jurul unui salon central. Rolul funcțional al camerelor depindea de amplasament, mărime și orientare. Din curte se făcea trecerea spre sala principală sau ”palat”, pentru a folosi un termen specific. Din acesta se făcea trecerea spre camerele adicente de locuit dintre care cele mai importante erau ”casa domnului” și ”casa doamnei”. Restul camerelor mai mici erau folosite ca bucătărie sau camerele servitorilor.

Dintre toate, impresionează cel mai mult camerele acoperite cu bolți semicilindrice cu penetrații și picturi murale în frescă. În camera sudică sunt reprezentate figuri masculine, alternate cu motive vegetale şi peisaje, fiind probabil camera domnului. Sistemul de boltire este spectaculos prin tratarea nervurilor şi consolelor cu stucaturi. În centrul camerei principale se poate observa decoraţia cu motive vegetale sau geometrice renascentiste, realizate tot în tehnica stucco, și monogramene care atestă comanditarii S[tephanus] A[por] S[zuszanna] F[arkas]. Din această perioadă datează bovindoul ieșit în consolă din dreapta porticului de intrare.

În camera nordică au fost descoperite la lucrările de restaurare fresce cu motive florale şi vegetale, care se continuă pe căptuşeala celor două ferestre cu reprezentarea unor domniţe, aceasta fiind cel mai probabil camera doamnei. Ies în evidență claritatea reprezentării, nuanțele calde şi acurateţea tehnicii, specifică formelor populare ale Renașterii. Aceeaşi cameră este tavănită cu un planşeu de lemn ale cărui grinzi, descoperite abia în 2004, sunt sculptate cu motive geometrice în aceeași manieră renascentistă.

Aspectul exterior actual al curiei se datorează intervențiilor lui Apor Lázar care în 1814  a refăcut acoperișul și a adăugat construcției un nou pridvor de intrare în stil neoclasic. Acesta este realizat în două registre verticale determinate de înșiruirea de ferestre și uși încadrate de pilaștrii angajați plați cu capiteluri corintice deasupra cărora stau arhitrava și friza decorată. Frontonul triunghiular cu laturile profilate este specific neoclasicismului, partea de jos fiind tratată ca o cornișă intermediară care delimitează nivelul etajului. Din nou este de notat modul în care fiecare generație s-a raportat la moșternirea primită, încercând să contribuie la înfrumusețarea reședinței familiale.

Curia găzduieşte şi numeroase sculpturi în piatră şi plăci comemorative cu blazoane aparţinând familei Apor, piesa de importanţă fiind piatra cu epitaful în limba latină a scriitorului Péter Apor, personalitate emblematică pentru cultura transilvăneană. Fiul adoptiv al lui István Apor, Péter Apor – poet excentric și prozator -, scrie în 1736, retras la Turia, Metamorphosis Transylvaniae, operă literară și istorică importantă, în care realizează o radiografie a schimbărilor de putere şi mentalitate din Principat la cumpănă dintre secole, pornind de la occidentalizarea straturilor sociale, până la valorificarea obiceiurilor vechilor ardeleni.

Din întregul ansamblu singurele anexe care se mai păstrează astăzi sunt grajdul cu acoperiş baroc și, parțial, zidul împrejmuitor. Expropriată în anii ’50, reședința revine după ’89 în proprietatea familiei Apor, în prezent fiind deschisă circuitului turistic.