Biserica Ortodoxa Baile Tusnad

Baile Tusnad

Statiunea balneo-climaterica Baile Tusnad renumita in tara si strainatate, este situata pe Valea Oltului, in aval de Miercurea Ciuc, fiind considerata drept perla a Ardealului si a Carpatilor, fiind una dintre cele mai frumoase statiuni balneare montane ale judetului Harghita. Se afla la 32 km de Miercurea Ciuc, la 37 km de Sfantu Gheorghe, la 35 km de Baraolt si la 67 km de Brasov, pe DN 12. Localitatea poate fi considerata drept poarta principala a judetului Harghita, fiind pana astazi singurul oras din Bazinul Ciucului Inferior. In imprejurimile orasului se distinge Lacul Sf. Ana din Muntele Ciomatu Mare, singurul lac vulcanic din tara noastra, monument al naturii.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii s-au descoperit obiecte ceramice din epoca straveche si monede romane care atesta locuirea zonei inca din sec. II i. Hr., cat si prezenta romanilor. Pe terenul carierei de piatra ponce s-a descoperit un topor de piatra, frumos slefuit, ce apartine, probabil, epocii neolitice sau epocii bronzului.

Prima atestare documentara: 1732, Tusnad; 1913, Tusnadfurdo.

Denumire istorica romaneasca: 1821, Tusnad-Bai.

Informatii si mentiuni importante despre efectul benefic al apelor minerale de la Tusnad apar inca din secolul al XVI-lea. Prima harta a zonei a fost realizata in 1702, pe ea fiind evidentiate izvoarele de apa acidulata de la Tusnad. In sec. al XVIII-lea, calugarul iezuit Ferenc Kunics, in cartea sa intitulata Dacia Siculia, aminteste si de existenta unor izvoare cu apa minerala cu puteri vindecatoare. Primele bai familiale sunt amenajate la mijlocul secolului al XIX-lea. Statiunea balneoclimaterica Baile Tusnad cunoaste o dezvoltare evidenta in perioadele: 1880-1914, 1928-1940 si 1948-1989.

In volumul Documente privind istoria Romaniei. Colectia Eudoxiu Hurmuzachi este consemnata prezenta refugiatilor moldoveni care, la 16 martie 1821 au trecut frontiera pe la Borsec, indreptandu-se spre Tusnad-Bai. Tot aici este redat un tabel, intocmit la Covasna in 15 iulie 1821, cu 35 de familii boieresti refugiate din Tara Romaneasca si Moldova spre a fi gazduite la Baile Tusnad si un altul, cu 139 de familii de refugiati munteni, care s-au stabilit in aceeasi localitate.

Ca si in cazul celorlalte statiuni din estul Transilvaniei: Valcele, Malnas, Covasna, Borsec, inca inainte de faurirea Romaniei Mari, majoritatea turistilor proveneau din Moldova si Muntenia, astfel incat, in 1866, din totalul de 892 de oaspeti, 597 erau de peste Carpati, iar in 1874, din 1164 de turisti, 780 erau din Romania. Cele mai renumite orchestre din Transilvania – ne spune istoricul Cserei Zoltan – ii delectau pe musafiri cu programe reprezentand deopotriva melodii romanesti si maghiare. Serile culturale erau organizate alternativ, intr-o saptamana de turisti romani, iar in urmatoarea de turistii maghiari, invitatiile fiind reciproce. Relatiile interetnice se caracterizau printr-o deplina armonie si stima reciproca.

La dezvoltarea statiunii si-au adus contributia, de-a lungul anilor, mai multi romani vrednici. Astfel, in 1880, negustorul Manole Diamandi din Brasov publica in gazeta Nemere din Sfantu Gheorghe proiectul sau de amenajare a unui lac in defileul Oltului, proiect ce va fi finalizat in 1894.

In 1891, un alt comerciant din Brasov, Tache Stanescu, dupa ce si-a zidit pentru folosinta proprie o vila cu gradina, a construit fantani, drumuri, alei, parcuri, un complex balnear si a amenajat lacul Ciucas. Pentru faptele sale, Directia cooperativelor proprietarilor din Tusnad, in adunarea din 26 iulie 1891, ii acorda o Diploma de onoare si hotaraste ca fantana si un parc din statiune sa se numeasca Stanescu (hotarare consemnata pe o placa de marmura).

In iulie 1896 este prezent la Baile Tusnad, pentru un sezon turistic, I. L. Caragiale. Prin ilustrata expediata de aici medicului Alecu Urechia, cunoscut om de cultura, dramaturgul cerea o suma de bani imprumut, spre a-si prelungi sejurul, dovada ca se simtea bine la Tusnad.

Din insemnarile de calatorie prin Ardeal si Banat ale lui Nicolae Iorga rezulta ca marele savant a calatorit in primele decenii ale sec. al XX-lea, “prin Secuime”. Notabile sunt popasurile la Baile Tusnad, Borsec, prin satele Ciucului, cand aminteste de marele sat romanesc al Vaslabului (Voslobeni), de Izvoru Muresului, de Gheorghieni, mare centru, de 15 mii locuitori. Din insemnarile publicate de N. Iorga aflam ca, in 24 august 1916, prin Tusnad Bai au trecut “cavaleria si mai tarziu regimentul nr. 10 de Putna” ale Armatei Romane, care strabatusera Carpatii la inceputul Razboiului de Reintregire a neamului.

Dupa efectuarea reparatiilor la baile deteriorate in primul razboi mondial, activitatea balneara se redeschide in mai 1928. Turistii de peste Carpati, in primul rand bucuresteni, redescopera statiunea, fiind prezenti an de an in numar tot mai mare. Statul roman incurajeaza turismul balnear din zona, prin stimularea initiativei particulare. Intre anii 1920- 1937, presedintele Societatii Balneare Baile Tusnad a fost Iosif Blaga, ginerele lui Tache Stanescu. Datorita demersurilor sale, in 1935 a fost construita uzina electrica si inlocuit iluminatul cu petrol lampant. Carturarul brasovean a contribuit si la construirea primei capele romano-catolice, in 1927. In acesti ani, in localitate isi construiesc vile mai multi romani instariti. Dupa 1937, presedinte al Societatii Balneare Tusnad a fost ales prof. univ. Mihai Serban din Cluj, ginerele lui Iosif Blaga, care in perioada 1938-1940 a fost ministru-subsecretar de stat. Printr-un ordin din 1937 al Ministrului de Interne initiat de Mihai Serban, statiunea Baile-Tusnad devine localitate separata, despartita administrativ de comuna Tusnad de care apartinea pana atunci.

Prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1136 din 27 mai 1968, cu privire la reorganizarea administrativ-teritoriala, comuna Tusnad-Bai devine orasul Baile Tusnad (orasul cu numarul cel mai mic de locuitori din Romania).

Asezarea se afla in sfera de influenta a municipiului Miercurea-Ciuc, avand, prin intermediul turistilor care vin in statiune, legaturi cu intreaga tara.

Mica obste de odinioara a credinciosilor romani din statiune era constituita intr-o filie ce apartinea parohiei Micfalau, pastorita intre anii 1873-1922 de vrednicul preot paroh Augustin Cosma.

Potrivit traditiei locale, pe malul lacului Sf. Ana, pe langa capela romano-catolica a existat si o manastire ortodoxa de maici. Mormantul ultimei starete a acestui asezamant monahal se afla in cimitirul din prejma bisericii ortodoxe vechi din Bixad.

Din monografia parohiei, intocmita de vrednicul preot protopop Constantin Gane, rezulta ca dupa Marea Unire din 1918, credinciosii romani din localitate au solicitat organizarea unei parohii ortodoxe si construirea unei biserici. Fondurile de constructii sunt colectate dupa indelungate stradanii de catre zelosul si tanarul preot paroh Iacob Simion intre anii 1937-1939 (preot izgonit in 1940), ajutat fiind si de: Mihail Serban, subsecretar de stat si rectorul Academiei Agricole din Cluj, originar dintre romanii din Debretin, reintorsi la patria mama dupa 1918. Profesorul Mihail Serban cu familia sa este considerat drept ctitor al acestei biserici. A fost ajutat si de primul epitrop, avocatul Ioan Hamzea (decedat in anul 1999 la Brasov).

Planul de constructie al bisericii si lucrarea de documentatie au fost intocmite de arhitectul Radu Udroiu din Bucuresti, iar lucrarile au fost incredintate Societatii de Drumuri si Constructii “Valahia” din Bucuresti, prin inginerul Nicolae Simionescu. In cadrul contractului de executie nu au fost incluse mobilierul si pictura bisericii, precum si corpul separat al clopotnitei, care se va construi dupa ridicarea bisericii, jos, la intrare, ca si la Catedrala Reintregirii din Alba Iulia.

Solemnitatea punerii pietrei de temelie s-a facut la data de 13 octombrie 1939, ora 11 dimineata. Din partea Episcopiei de Alba Iulia si Sibiu a fost delegat parintele secretar. Biserica si clopotnita s-au ridicat in rosu, iar in vara anului 1940, din cauza Dictatului de la Viena, a ramas neterminata. La construirea celor doua corpuri (biserica si clopotnita) s-a folosit: piatra de cariera la fundatie si soclu pana la inaltimea de 2 metri, la punctele de rezistenta, restul fiind din caramida, cu scheletul din beton armat acoperit cu sarpanta specifica invelitorilor de tabla.

Stilul arhitectonic este cel bizantin, in forma de cruce (treflat) cu trei abside, una centrala, altarul, si doua laterale, stranele, iar cupola centrala fiind sprijinita pe pandantiv de beton armat. Pridvorul este executat in stil brancovenesc, deschis, cu coloane din piatra masiva cioplita artistic in forma de funie impletita.

Realizatorii doreau ca, in mic, sa redea prin constructia acestei biserici in statiune, o copie miniaturizata a ansamblului arhitectonic al Catedralei Reintregirii – in prezent catedrala arhiepiscopala din Alba Iulia. In final, biserica, imbodobita cu pictura atat in interior cat si in exterior, este copia frumoasei manastiri Voronet, sau, dupa cum o numeste preotul paroh Constantin Gane, “Voronetul Ardelean”.

In interior s-au executat strane din lemn de stejar in stil traditional ortodox, s-a electrificat biserica, s-a imbogatit inventarul de cult. S-au refacut scarile din piatra si beton ale parapetilor. Pardoseala este executata din parchet. S-au dublat in interior ferestrele metalice, pictura, in tehnica fresca, in interior si in exterior, a fost executata de pictorul Eugen Profeta intre anii 1971-1980. Policandrele au fost aduse de la Galati, catapeteasma, stranele din Sf. Altar si scaunele arhieresti au fost sculptate de Costica si Ionica Fusalau din Nemtisor- Neamt. S-au executat doua iconostase laterale cu doua icoane mai mici la mijloc, in fata catapetesmei si lateral de ea.

In exterior s-au efectuat lucrari de drenaj in jurul bisericii si al clopotnitei. Biserica are invelitori din tabla zincata, jgheaburi si burlane si cosuri de fum. S-au realizat trotuare in jurul bisericii si clopotnitei, si de la biserica pana la iesire.

Biserica detine matricole si protocoale din 1934, cateva carti vechi si icoane din secolul al XVIII-lea, fiind sfintita la 19 iulie 1992 de catre P.S. Andrei, Episcop de Alba Iulia.

Casa parohiala, construita de vrednicul paroh Iacob Simion, este intabulata pe Primaria Orasului Baile-Tusnad, in prezent neputand fi recuperata. Desi s-au facut numeroase demersuri la organele in drept locale pentru construirea unei case parohiale, deocamdata raspunsurile au fost negative.

Sirul slujitorilor altarului este urmatorul: Iacob Simion (1936-1940); Ioan Luca (1955-1965); Emanuil Berbescu (1960- 1965); Aurel Radulet (1965-1969), Constantin Gane (1970 si in prezent); este membru in consiliul eparhial si in Adunarea Nationala Bisericeasca.

Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, cu sprijinul P.S. Ioan si stradania pr. Constantin Gane, s-au efectuat lucrari de reparatie la cladirea bisericii.

De-a lungul timpului, biserica a primit mai multe vizite ale unor patriarhi, mitropoliti si episcopi din intreaga tara.

Pana la infiintarea primei scoli, putinii copii ai localnicilor invatau in localitatile invecinate, Tusnad-sat si Bixad. In anul 1928 s-a infiintat prima scoala, la care invatau 15-20 elevi. Cursurile se desfasurau in limba romana. Printre invatatorii cunoscuti au fost: Gheorghe Nitescu, Rudolf Burda, Pavel Ionescu si Simion Iacob.

La inceputul anului 1934 era numit invatator si preot tanarul Iacob Simion, care a improvizat o capela intr-o vila din centrul statiunii, unde statea si in chirie. In anul 1960, la scoala din localitate s-a reinfiintat sectia in limba romana. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la aceasta sectie 9 elevi, din care 2 in ciclul primar si 7 in cel gimnazial.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, obstea romaneasca intarita beneficia, in afara de scoala in limba romana, si de prezenta ASTREI. La 13 martie 1937 a avut loc o serbare a ASTREI, cand s-a prezentat piesa Tot omenia-i mai tare, de Petre Dascalul. Dintr-un afis ingalbenit de timp aflam ca asociatia Cercul cultural ASTRA al tineretului adult din Baile Tusnad a sustinut joi, 16 februarie 1939, in sala cinematografului ASTRA din Miercurea Ciuc, un program in cadrul caruia, in prima parte a prezentat piesele de teatru Piatra din casa si Cinel, Cinel de Vasile Alecsandri, iar in a doua parte “dansuri nationale si coruri”.

In decursul timpului, statiunea a gazduit numeroase manifestari stiintifice si culturale de importanta nationala si internationala, dar si importante personalitati ale vietii publice din Romania si din alte tari. In iunie 1996, la Tusnad- Bai a avut loc Adunarea Generala de reactivare a Despartamantului ASTRA Covasna-Harghita.

Usile larg deschise ale bisericii ortodoxe permit participarea la Sfintele Liturghii a turistilor din statiune si a altor credinciosi din intreaga zona.

In anul 1994, conform procesului verbal, in Baile Tusnad s-a hotarat infiintarea noii eparhii a Covasnei si Harghitei.

Printre personalitatile de seama ale orasului se numara: Tache Stanescu (1832, Slanic Prahova-1906, Ploiesti). Prin investitiile facute la sfarsitul sec. al XIX-lea, comerciantul brasovean a contribuit la dezvoltarea statiunii.

Iosif Blaga (1864, Lancram-1937, Brasov). Profesor la Liceul Andrei Saguna din Brasov (1891-1915), director al liceului (1915-1927), protopop ortodox al Brasovului (1927-1937), a fost ginerele comerciantului Tache Stanescu. Intre anii 1920- 1937 a fost presedintele Societatii Balneare Baile Tusnad, contribuind la dezvoltarea statiunii.

Mihai Serban (1887, Seghedin-1947, Cluj), profesor si rector al Academiei Agronomice din Cluj, ministru-subsecretar de stat (1938-1940), ginere al prof. Iosif Blaga. Intre anii 1937-1940 a fost presedintele Societatii Balneare Baile Tusnad, aducandu-si contributia la dezvoltarea statiunii.

Constantin Gane (15 octombrie 1937, Chisinau), preot, protopopul judetului Harghita. A urmat studiile liceale si teologice la Cluj si Sibiu. Este hirotonit ca preot in parohia Micfalau. A supravegheat lucrarile de constructie ale Catedralei din Sfantu Gheorghe. A indeplinit functia de consilier economic al Episcopiei de Alba Iulia. Este unul din initiatorii infiintarii Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, autor de studii si articole, membru in comitetul de redactie al revistei Grai Romanesc, membru in Adunarea Nationala Bisericeasca si in alte asociatii cultural-crestine (Fundatia Miron Cristea, Despartamantul ASTRA Covasna-Harghita s.a.).

Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad
Biserica ortodoxa din Baile Tusnad Biserica ortodoxa din Baile Tusnad