Statiunea balneoclimaterică Băile Balvanyos

Balvanyos este aşezată în Munţii Bodoc la o altitudine de peste 840 m. Aici este aer ozonat, linişte şi peisaj încântător. Staţiunea are posibilităţi de tratament foarte bune cu izvoare de ape minerale bune de băut şi alţi factori curativi naturali. Este aproape de oraşul Sfântu Gheorghe judeţul Covasna.

Lacul Sfânta Ana, aflat la o distanţă de 10 km de staţiunea Balvanyos, este un lac de origine vulcanică care adăposteşte specii rare de plante şi a fost declarat rezervaţie naturală.

Băile Balvanyos aşa cum sunt astăzi s-au format prin trei colonii de băi vechi. Una din ele este situată în pasul Balvanyos lângă Peştera Pucioasa din Turia.
Prin numeroasele izvoare a căror ape au calităţi terapeutice prin mineralele lor, dar şi a emanaţiilor post-vulcanice(mofete), staţiunea oferă condiţii bune de odihnă şi tratament.

Indicații terapeutice

Hipertensiune arterială
Insuficienţă mitrală şi aortică compensată
Varice
Arteriopatii periferice prin arteroscleroză
Nevroză astenică
Afecţiuni reumatismale degenerative şi articulare
Boli profesionale
Afectiunil stomacale si intestinale

Tratamente

Mofete, electroterapie, aerosoli, termoterapie(împachetări cu parafină), kinetoterapie, aerohelioterapie, băi carbogazoase, gimnastică medicală şi de întreţinere în sala de gimnastică. Amenajări de tratamente în interiorul hotelului inclusiv masaj subacvatic.

Resursele de tratament

Ape minerale clorurate, calcice, sodice, carbogazoase,feruginoase, hipotone.
Mofete amenajate
Bioclimat tonic, sedativ , potrivit pentru cruţarea sănătăţii.

Contraindicații

Nu se recomandă celor care au tumori maligne, boli psihice, boli de natură tuberculoasă, boli infecto-contagioase, femei însărcinate în peste trei luni.

Climat

Situată la o altitudine de altitudine: 840m-950m, are un climat:moderat, tonic, odihnitor, temperatura : lunile de vara 25-32 grade Celsius, iar în lunile de iarna -5 -19 grade Celsius. Aerul este puternic ozonat, iar nebulozitatea destul de redusă.
Vânturile sunt slabe datorită protecţiei oferite de munţi.

Istoric

Începând din anul 1938 aceste băi sunt folosite pentru tratament balnear.

Apele minerale de aici au proprietăţi curative recunoscute de mult timp.

În peştera Pucioasa din Turia s-au acumulat gaze terapeutice, pe peretele sale se gãsesc picãturi de “vitriol” care au fost si sunt si azi folosite de oameni pentru tãmãduirea si vindecarea proprie.

Obiective turistice

TINOVUL MOHOS LA 1056 metri, de lângă Lacul Sf Ana, declarat rerervaţie naturală ce adăposteşte specii rare de plante
Cimitirul Păsărilor, este o prăpastie cu emanaţie puternică de hidrogen sulfurat
ruinele Cetăţii BALVANYOS (sec XIII)
Lacul Sfânta Ana la 10 km de staţiune, la de origine vulcanică unic în Europa Centrală şi de Est

Căi de acces

căi rutiere: Bucureşti – Braşov (E 60) – Miercurea Ciuc (DN 12), ramificaţie in comuna Bixad (17 km); Bacau – Tg. Secuiesc, ramificatie spre Balvanyos (24 km)
tren: Gara Tuşnad pe linia Bucureşti – Baia Mare dupa care transport auto.

LEGENDA BÁLVÁNYOSULUI
De numele Băilor Bálványos şi al munţilor înconjurători se leagă multe legende. Deasupra staţiunii, pe vârful muntelui, stă de veghe ruina cetăţii Bálványos, construită de peste 1.000 de ani, ridicată din pietre uriaşe. De-a lungul istoriei, cetatea a rezistat la mai multe atacuri ale hoardelor tătarilor şi a rămas singura pe care nu au reuşit să o cucerească. Numele cetăţii provine din perioada în care locuitorii acestor zone, fiind idolatrii, au fost forţaţi să se creştineze (n.r.: bálvány idol). De aici şi numele de Cetatea păgânilor. Se spune că stăpânii cetăţii continuau să se închine idolilor şi că primul rege al Ungariei, Ştefan cel Sfânt, a purtat în van război cu ei. Conform legendei, timp de câţiva ani, coroana Ungariei a fost păstrată în această cetate, iar stăpânului, numit Apor, nu-i păsa de faptul că a fost blestemat pentru acest gest chiar de Papa de la Roma. Cetatea a fost locuită până în anul 1603, când ultimul descendent al familiei Apor a murit, iar soţia lui s-a mutat în satul apropiat, Turia. Se spune că şi în prezent cei care se încumetă să urce şi să-şi petreacă noaptea printre ruinele cetăţii au parte de trăiri senzaţionale: pot auzi galopul şi nechezatul cailor, râsete de femei, zgomot de armă sau zăngănit de lanţuri…

“Vraja” de care dispune această regiune se poate explica doar cu activitatea postvulcanică a scoarţei terestre. Pe Muntele Puturosul, pe alocuri, gazul iese din pământ, are un miros aparte şi ucide uneori vietăţile din apropiere. Aici se află şi Peştera Puturosul, intrarea căreia parcă atrage vizitatorul. Din cauza gazelor ucigaşe, intrarea este blocată cu gratii. Bătrânii spun că acest loc a fost “martor” la multe sinucideri, mai ales în timpul ocupaţiei austriece, când sărăcia a fost aproape insuportabilă. În acea vreme a apărut obiceiul ca, atunci când într-o familie se năştea un copil, bunicii acestuia îşi luau rămas bun de la familie şi mână-n mână parcurgeau ultimul lor drum spre Peştera Puturosul, unde, sub efectul gazelor sulfuroase, îşi curmau propriile vieţi. A doua zi, tinerii veneau şi luau trupurile celor decedaţi, îngropându-i în apropierea peşterii. Localnicii spun că în preajma peşterii se află un cimitir vechi, peste care a crescut o pădure deasă de stejar.

Pe versantul celălalt al muntelui se află un loc sălbatic, potrivit pentru filme de horror, numit “Cimitirul de păsări”. Şi aici, gazele sulfuroase “criminale” apar în mod neaşteptat, când chiar şi zburătoarele îi devin victime. În apropiere se află singurul lac vulcanic din Europa, Lacul Sfânta Ana, şi Tinovul Mohoş.

Muntele Puturosu (Puciosu)

(1143 m), parte a masivului Ciomad-Puturosu reprezintă ivirea cea mai sudică la suprafaţă a elementelor vulcanice din lanţul vulcanic al Carpaţilor Orientali.
Muntele Puciosu se leagă de muntele Ciomad printr-o şa bine definită la vest. La nord-est este mărginit de culmea dintre vârfurile Gheţii (1094 m) respectiv ţeţelea (1174 m), prin care se leagă de Munții Ciucului. La est pârâul Balvanyos defineşte bine marginile Muntelui Puturosu, peste care se mai găseşte conul cetăţii Balvanyos (un neck vulcanic erodat – 1057 m). La sud şi vest muntele este scos în evidenţă de văile pârâurilor Turia şi Zsombor, ale căror obârşie marchează şaua Sósmezõ, legătura Muntelui Puturosu cu Munţii Bodoc.

Muntele Puturosu este alcătuit în cea mai mare parte din sedimente cretacice carpatice, prin care de-a lungul unor falii lava vulcanică andezitică a dezvoltat intruziuni, efuziuni. Mişcarea ascensională din pliocen a lavelor a antrenat soluţii şi materiale şi din cretacic, astfel pe teritoriul Muntelui Puturosu întâlnim o mare varietate de ape minerale, urme ale alterărilor hidrotermale. Sub influenţa vaporilor postvulcanice andezitele cu biotit-amfiboli au suferit alterări masive (prezenţa caolinului se poate vedea într-un abrupt de lângă Peştera Puturosu). Valorile geologice cele mai preţuite ale Muntelui Puturosu sunt micile peşteri (foste mine de sulf) precum: Grotar Timsós (10 m lungime), Grotar Sulfuroasă (14 m), Grotar Ucigaşă (11 m), sau Cimitirul Păsărilor, respectiv marea varietate a apelor şi băilor minerale.În majoritatea acestora emanaţiile intense de gaze mofetice, ce conţin dioxid de sulf, ajungând la suprafaţă generează depuneri de sulf pe pereþii cavernelor. Se remarcă şi prezenţa în ape sau gaze a alaunului (sulfatul dublu de aluminiu şi potasiu.

Emanaþiile de gaze ale regiunii Balvanyos nu sunt mofete tipice, deoarece pe lângă componenta principală (CO) conţin şi alte elemente precum hidrogenul sulfurat, dioxidul de sulf. Din această cauză emanațiile intrã aproape în categoria solfatarelor, doar cã vaporii de apă fierbinţi lipsesc cu desăvârşire. Deci aceste emanaţii reci se situează undeva între cele trei tipuri de emanaţii postvulcanice: mofete, solfatare, fumarole. Cea mai vestită este Peştera Puturoasă, care emană cca. 3000 m3 de gaze zilnic, fiind solfatara cu cel mai mare debit din Europa.

Băile Balvanyos de astăzi s-au format prin contopirea a trei mici băi. Cea mai veche dintre acestea a fost pe Saua Sósmezõ (din faţa actualului Hotel Best Western Balvanyos), numită Puturosul de la Turia. În 1895, la poalele muntelui Csoma (cel din dreapta pârâului Turia) s-a înfiinţat de către Csiszár Dénes o baie cu mofetă, cure interne şi externe, băi reci şi calde (denumită ulterior Băile Csiszár – Cisar). Cel de-al treilea complex a fost edificat la poalele muntelui cetăţii Balvanyos sub numele de Várpadi, cumpărat ulterior de către Banca Transilvania, şi redenumit Băile Transilvania. Mozaicul celor trei băi a dat naştere Băilor Balvanyos, care a cunoscut vremuri mult mai prospere decât ce se poate vedea în zilele de azi.

La finele secolului 19. a fost înfiinţat prima fabrică de lichefiere a dioxidului de carbon din bazinul Carpatic la Balvanyos, folosind imensa cantitate de gaze emanate de Peştera Puturoasă. Fabrica a funcţionat până în 1916, fiind incendiată de soldații români în timpul primului război mondial.
Apele minerale carbogazoase, sărate, feruginoase folosite la băi încălzite au efecte benefice asupra bolilor reumatice, băile reci cu ape minerale având efecte benefice asupra bolilor cardiovasculare. Mofetele (băile seci) sunt frecventate de pacienţi cu probleme reumatice şi arteriale. Unele ape minerale sunt folosite la cure interne pentru a facilita producerea de fier în organism. Ionizaţia negativă a aerului, microclima adecvată îşi pun aportul la recreerea organismului stresat de viaţa de zi cu zi. Din păcate defrişările masive de păduri, problemele legate de prorietate respectiv lipsa de investiţii duc la degradarea accentuată a tuturor facilităţilor existente.
Muntele Puturosu face parte integrantă din situl Natura2000 de interes comunitar ROSCI0037, denumit Ciomad-Balvanyos, respectiv face parte şi din situl Natura2000 de importanţă avifaunistică ROSPA0082, numit Munţii Baraolt şi Bodoc. Custodia asupra sitului Natura2000 ROSCI0037 Ciomad-Balvanyos a fost câştigată de Organizaþia Vinca Minor din Sfântu Gheorghe.

Grota sulfuroasă:

(galeria unei foste mine de sulf) se aflã pe versantul sudvestic al Muntelui Puturosu la o altitudine de 1052 m. A fost amenajată pentru vizitare cu 120 ani în urmă de către Apor Gábor.
Prin gura grotei iese la suprafaţă o cantitate imensă de gaz mofetic, debitul gazului depăşind 3000 m3/zi, fiind emanaþia postvulcanicã cu cel mai mare debit din Europa. Gazul mofetic conţine hidrogen sulfurat respectiv dioxid de sulf, care la contactul cu condițiile atmosferice precipită sulf pur pe pereţii grotei. Dreptul asupra sulfului respectiv asupra valorificării gazului aparţinea comunei Turia apoi familiei Apor. După primul război mondial devine proprietatea sanatoriului TBC, fiind folosit la tratamente.
Nivelul gazului în partea exterioară a grotei se află la cca. 1 m, dar în partea interioară nivelul aproape atinge plafonul grotei. Tocmai din această cauză partea interioară a fost închisă printr-o grilă de lemn. Lungimea totală a grotei este de 14 m.

Grota se poate vizita pornind de la Hotelul Best Western Grand Hotel Balvanyos urmărind marcajul punct roşu sau punct albastru. Compoziţia gazului a fost analizat într-o fază iniţială de către Ilosvay Lajos în 1884, conform căreia compoziţia arată astfel: 95,82% dioxid de carbon, 0,38%-a hidrogen sulfurat, 0,14% oxigen şi 2,66%-azot. Conform calculelor făcute de Ilosvay, grota emană anual 1.5 milioane kg CO respectiv 6400 kg H S. După unele cercetări recente aerul grotei prezintă radioactivitate de 980,0 pCi/l (pikoCurie/litru), având valoarea cea mai ridicată dintre toate mofetele şi solfatarele din Carpaþii Orientali.

Concentraţia ionizaţiei gazului se prezintă astfel: ioni negativ (2,8×104 ioni/ml) şi ioni pozitivi (3,3×103 ioni/ml). Luând în consideraţie umezeala relativă a gazului de 95%, concentraţia ionică, radioactivitatea ridicată şi compoziția chimică putem afirma, că gazul mofetic al Grotei Sulfuroase este factorul terapeutic cel mai important al întregii arii a Muntelui Puturosu.

Terapia sulfuroasă are efecte benefice asupra organismului fiind dovedit în lupta împotriva bolilor precum: bolile reumatice, cele cardiovasculare, arteriale, psihosomatice, boli alergene, dermatologice, etc

Tinovul Buffogó:

Mlaştina de turbă Răbufnitoarea (Buffogó) are o floră şi vegetație variată, având o suprafaţă de 0.88 ha (Hegyeli, 2008). Este aşezată într-o mică depresiune pe malul stâng al pârâului Buffogó, la nord de Vãrful Puturosu (Büdös), Munţii Turiei, la o altitudine de 925 m.

În această depresiune pe un substrat de grohotiş andezitic, cu sedimente vulcanogene şi piroclastite, s-a instalat şi s-a evoluat o turbărie caracteristică, alcătuită din două zone relativ distincte: una oligotrofă şi alta eutrofă. Volumul turbei din acest complex a fost evaluat de Emil Pop la 20.000 m3. Conform măsurăştorilor efectuate de Hegyeli (2008) volumul turbei este de 18750 m3. Grosimea maximă a turbei este de 4.1 m.

Datorită poziţiei geografice a mlaştinii, situată în centrul unei întinse zone montane, la o altitudine mijlocie, climatul înregistrează unele particularităþi specifice.
Valea Pârâului Buffogó, prin aşezarea sa este ferită de vânturi şi lipsită de excesele termice manifestate pe culmile mai înalte, sau în Depresiunea Târgu Secuiesc. Datorită pădurilor înconjurătoare există un microclimat umed şi rece specific. Temperatura medie anuală a aerului oscilează în jurul valorii de 4 °C, lunile cele mai călduroase fiind iulie şi august, când se înregistrează temperaturi medii cu valori de 14-15 °C, iar temperaturi de peste 25 °C se înregistrează doar în mod sporadic. Cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în luna ianuarie, cu media de -6 °C. Valorile minime extreme oscilează între -25 – -30 °C. Cantitatea de precipitaţii se situează între 800 şi 1000 mm anual, cu debitul maxim în lunile iunie şi iulie. Cele mai puţine precipitaţii se înregistrează toamna şi iarna, cu valoare minimă a debitului de 52 mm în lunile noiembrie şi decembrie.

În zonã gãsim doar douã izvoare de apã mineralã, în schimb sunt specifice emanaţiile puternice de gaze postvulcanice, care determină răbufnirea continuă a apei din ochiurile de diferite dimensiuni aflate în interiorul mlaştinii.

Zona se integrează în etajul fagului, fiind înconjurată şi parţial umbrită de făgete (Symphyto cordato – Fagetum) şi de plantaţii de pin. Atât vecinătatea pădurilor, cât şi umbrirea parţială

Izvoarele Tămăduitoare:

Activităţile post vulcanice sunt prezente şi prin scurgerile de abur şi gaz, care marchează sfârşitul activităţilor vulcanice.
Putem diferenţia trei categorii: mofetă, fumarolă, solfatară.

Mofeta uscată înseamnă mai ales eliberarea de CO la temperaturi scăzute, dar pe lângă acesta mai pot fi prezente şi alte gaze. Deci pe lângă CO , care predomină în procent de 97-98%, mai putem găsi şi H S, N , CO, H şi CH , şi gaze rare precum He, Rn, Ar în urme foarte mici. Prezenţa mofetei este indicată prin plante moarte, şi prin mirosul de ouă stricat, care provine de la hidrogenul sulfurat. Oameni din apropiere au dat numele de bufnitoare, şţuierătoare acestor scurgeri de gaze uscate.
Solfatara este rezultatul erupţiilor de aburi şi de sulf. Prezenþa materialelor sulfuroase în gazele emanate dă specificitatea de solfatară.
Temperatura acestora poate ajunge până la 200 oC. Denumirea fenomenului provine de la craterul vulcanic “Solfatar”, de lângă Napoli (Italia) unde ultima erupţie a avut loc în anul 1198, şi de atunci izbucnesc la suprafaţă vapori de apă, aburi, şi hidrogen sulfurat la o temperatură de 130-165 oC.

Fumarola este o emanaţie de gaze mixte, care se manifestă între sau după activităţile vulcanice. Emanaţia este compusă din vapor de apă, dioxid de carbon, dioxid sulfuric şi hidrogen sulfurat cu temperatură între 100-200 oC. Şi erupţiile cu acid bromic aparţin acestei categorii.
Emanaţiile hidrogenului sulfurat ajungând în apă vopseşte masa apei, care devine opac albicios (Bányai J., 1957). Băile sulfurate sunt recomandate mai ales pentru reumă, boli ale aparatului locomotor, boli genitale, dar şi pentru nervi sau boli cardiace. Se foloseşte ca şi cură internă având efecte terapeutice asupra stomacului, intestinelor, tractului şi vezicii biliare.
Este fapt dovedit că mofetele prin supraveghere medicală au efecte vindecatoare nu numai bolilor reumatice ci şi tensiunii arteriale ridicate şi boli cardiace (Ferenczi G. et al., 1973).

Faptul că o apă minerală este sau nu apă terapeutică nu se poate afirma după măsurile fizico-chimice, ci este nevoie de confirmarea medicală a acestuia. Deci prin apă terapeutică înţelegem ape minerale cu efecte de vindecare, terapeutice.

Erupţiile gazelor sunt foarte puternice şi frecvente în toată regiunea vulcanică Puturosu şi Balvanyos. Ape minerale şi terapeutice se regăsesc mai ales în valurile pârâurilor Zsombor, Büdös şi Balvanyos. Izvoarele acestea aparţin categoriei celor alcalice, carbonatate, pământoase, respectiv feruginoase, carbogazoase şi hidrogen-sulfurate. (Kisgyörgy Z., Kristó A., 1978).

Emanaţiile care conţin acid sulfuric liber (vitriol) având 1,5 pH apar de-a lungul faliei pe panta sud-estică a Muntelui Puturosu (Jánosi Cs., et al., 2009).
Lângă drumul principal la kilometrul 22,4 – pe marcajul triunghiului roşu – ajungem la Izvoarele tămăduitoare, izvoare folosite în terapii tradiþionale.
Mergând mai departe putem vizita bazinele în care a fost dovedit prezenţa acidului sulfuric liber. Spre sfârşitul drumului forestier spre Hotelul Best Western Balvanyos, în ultima curbă găsim două bazine care conţin alaun, numite “Apor lányok feredõje” (Bãile Timsós). Valea care îşi are obârşia aici este numită Valea Morţii de localnici. (Pilbáth G. A., Pál Zoltán, 2007)

Băile Timsós(Apor):

Asemenea izvoare nu găsim în toată Europa. Este vorba de o adevărată raritate a lumii. Aceste sunt ape minerale care conţin o cantitate mică de acid sulfuric (vitriol).
Găsim puţine asemenea ape în lume, dintre astea menţionăm următoarele:
– În Columbia, în apele râului Rio Vinaigre (pe limba băştinaşilor Râul Pusambio, 11% acid sulfuric, 9 % acid clorhidric)
– În zona vulcanului Paramo de Ruiz în Columbia, cercetătorul Degenhart a descoperit un asemenea izvor în 1846, care conţine de 3 ori mai mult acid ca apele râului Rio Vinaigre
– Pe insula Iava (Kawah Hujan B. Izvor de apă caldă în zona geotermală Kamojang, Iava vestică
– În American Journey of Science and Arts care a apărut în 1839 apare buletinul geologic al statului New York unde sunt menţionate izvoarele de sare care conţin acid sulfuric limpede şi liber, de lângă oraşul Byron care se află lângă o ruptură de linie. Potrivit buletinului aceste izvoare sunt un amestec de acid sulfuric, aproape nu conţin nimic în afară de acid sulfuric şi apã. În perioade aride le creşte concentraţia acidică, iar în timp umed de diluează
– Mai găsim asemenea izvoare cu conţinut sulfuric în zona Golfului Persic în apropierea localităţii Daulakie (lângă Bushehir)

Pe teritoriul foarte mic al băilor găsim 8 feluri de izvoare cu diferite parametri fizico-chimici. pH-ul acestora diferă între 1,82 – 4,28, concentraþia puternică a acestora este urmarea formării acidului sulfuric liber. Clătirea gurii cu apă care provine din găurile aflate pe linia văii, este o experienţă unică, deoarece apa acidică atacă smalţul dinţilor. Această experienţă seamãnă cu consumarea răcoritoarelor de tip cola.
Scările şi ivirile izvoarelor au fost elaboratesau reabilitate de către studenţii Universităţii Babeş-Bolyai, fiind organizat de către Societatea Geografică Cholnoky Jenõ, în parteneriat cu Comuna Turia, cu Fundaţia Pentru Parteneriat, Daragus srl, şi Best Western Balvanyos în mai 2010, cu ocazia Zilei Muntelui Puturosu.
Vă rugăm să respectaţi această raritate importantă a lumii!

Cimitirul Păsărilor şi Grota Ucigaşă:

Aceste două fenomene postvulcanice ale Muntelui Puturosu se află pe panta estică a acestuia, aproape de vârful acestuia.
Cimitirul Păsărilor se prezintă sub forma unei depresiuni umplute cu gazul emanat prin roci. Şi-a primit denumirea datorită faptului că multe animale îşi pierd răsuflarea după intrarea în gaură. Gazul având greutatea specifică mai mare decât cel al aerului, stagnează pe fundul depresiunii cu dimensiunile de 15 m în diametru respectiv cca. 3 m adâncime.
Cele mai frecvente animale găsite aici sunt rozătoarele, liliecii, păsările şi căprioarele. Foarte puţine semne ne arată prezenţa gazului nociv: culoarea diferită a frunzelor uscate sau lipsa totală a vegetaţiei verzi pe fundul depresiunii.

Grota Ucigaşă reprezintă urmele galeriilor minelor vechi de sulf. A primit acest nume datorită faptului, că este diferit de celelalte grote şi emanaţii de gaze din areal. Gazul din grota ucigaşă umple aproape în totalitate galeriile din grotă. Pe pereţii grotei nu se regăsesc depunerile specifice de sulf sau alaun, deci nu există semne clare care să ateste prezenţa gazului nociv. Cele mai fecvente victime ale grotei sunt liliecii.

Grota Timsós:

Urmând marcajul punct albastru de la Grota Sulfuroasă spre sudest, ajungem la alte câteva mici caverne, foste mine de sulf, printre care una este mai specială datorită depunerilor de alaun pe pereţii grotei. Compoziţia depunerilor cu alaun au fost analizate de mai mulţi cercetători, printre care Justus Kari din Halle (1853), austriacul Posepny sau Ilosvay Lajos. Conform analizelor celui din urmă, depunerile au în compoziþie 62 % alaun pur, adică sulfaţi de aluminiu.

Alaunul este folosit la nenumărate procese tehnologice, face parte şi în ziua de azi din viaţa de zi cu zi.
Iată câteva aplicaţii, ce au în componenţă alaun:
– în industrvia cosmeticelor: cremă pentru obraz, deodorante uscate, beţişoare astringente după bărbierit
– pe vremuri se folosea la spălatul ochilor
– se foloseşte ca calmant, astringent, reducerea sângerării, în paste de dinţi
– sub formă de pudră se foloseşte în lupta împotriva aftelor
– în procesele de tăbăcărie, procese de înălbire a pielii, ţesuturilor
– impregnarea ţesuturilor, pielii
– este prezent în compoziţia prefului pentru stingerea incendiilor
– în procesele de epurare a apelor poluate sau uzate se foloseşte ca material floculant
– îngrăşământ floral pentru anumite specii, ca de pildă Hortenziile.

Băile Hammas, tinov:

Cetatea Balvanyos:

Istorie:
După cercetările arheologului Ferenczy István cetatea Balvanyos a fost construit în secolul a XI. ca şi celelalte cetăţi din secuime.
Istoricul Engel Pál spune că cetatea Balvanyos a fost construit după invazia mongolă şi cetatea a fost construită de familia Apor. Prima atestare documentară despre cetate datează din 1360 sub numele “Castri Baluanus” prin urma împărţirilor de teritoriu între baronii secui.
Acest teritoriu a fost întotdeauna sub conducerea aceleiaşi familii nobile, familia Apor.

Din cauza că cetatea este greu accesibilă, a fost afectat de mai puţine evenimente, de-a lungul istoriei nu prea apare în documente. În 1541 avem o atestare documentară care susţine împărţirea câştigurilor printre membrii familiei din nobilime. La începutul secolului XVII. cetatea a fost încă locuit, dar ne întâlnim cu mai multe înscrisuri despre părăsirea cetăţii, una este din 1674, când Apor Ilona a părăsit cetatea Balvanyos în tinereţe, iar cealaltă versiune a acestui înscris spune că nobilul Apor Miklós a fost învins de către Székely Mózes, din lupta de la Braşov, iar văduva nobilului, Lázár Borbála a părăsit cetatea în favoarea unei cetăţi renascentiste din Turia. La sfârşitul secolului XVII. cetatea a fost abandonată şi s-a ruinat cu timpul.
Descriere:
Ruinele cetăţii Balvanyos se află pe Muntele Cetăţii ce se înalţă deasupra Băilor Balvanyos având altitudinea de 1056 m. Cetatea poate fi vizitată urmând traseele turistice. În evul mediu au fost sculptate şanþuri în stânci şi poarta a fost protejată cu pod suspendat, care lega cetatea superioară cu cea inferioară. Circumferinţa acestuia era de 240 m, grosimea pereţilor a fost de 1,5-2 m, iar înãlţimea 4 m. Deoarece înălţimea cetăţii superioare a fost cu 30 m mai înalt, în împrejurile cetăţii nu s-a putut ridica alte clădiri. Toate aceste clădiri în schimb au fost ridicate de meşterii medievali pe vârful acestei stânci.
Circumferinţa pereţilor cetăţii superioare era de 160 m. Partea de sud este în ruine, iar celelalte părţi au înălţimi de 5 – 6 m. Turnul principal are suprafaţa 10×10 m, înălţime de aproximativ 20 m, pereţii au grosime de cca. 2,1-2,3 m.
Cele patru etaje erau acoperite cu diferite materiale, ultimul etaj a turnului era cu 60 cm mai subţire, probabil că acestea sunt urmele unor construcţii mai noi.
Părerea cercetărilor este, că acest turn este construcţia cea mai timpurie. Pe ruinele cetăţii nu se văd porţile de intrare, deci intrarea probabil era într-o zonă care s-a surpat.

În anii 1942-71 au avut loc cercetări arheologice conduse de Ferenczy István potrivit cărora cetatea Balvanyos aparţine de regiunea care proteja periferia ţării şi care a fost înfiinţat de regele Sf. Laszlo.
Ceramica găsită aici datează din secolului XVIII. Se presupune, că în această perioadă cetatea era deja nelocuită. Se spune că Ladislau Apor, voievod ardelean, a păstrat aici Sfânta Coroanã Ungară până ce l-a predat lui Robert Károly.

Trecutul cetăţii Balvanyos se leagă de legende spuse de către localnici, care spun că “cetatea era consturit de către uriaşi şi zâne”. În legenda cetăţii Balvanyos imortalizat de către marele scriitor Jókai Mór se regăsesc elemente din istoria reală a cetăţii.

Lacul Sfanta-Ana si tanovul Mohos!

Lacul Sfanta-Ana si tanovul Mohos sunt considerate elemente naturale rare. Aceasta minune naturala s-a format pe cele doua conuri vulcanice ale Muntilor Csomad. In locul unuia dintre conurile s-a format Lacul Sfanta Ana intr-o altitudine de 950 m inaltime si cu un diametru de 464 m, iar in locul celuilalt s-a format tanovul Mohos intr-o altitudine de 1050 m.

Acest teren, fiind un teritoriu aflat sub ocrotirea natirii, poate fi apropiat si cu masina, dar se percepe taxa. Dinspre Baile Tusnad se poate apropia si pe jos. Peisajul care ni se intinde de pe malul lacului este fermecator. In apa lacului, avand forma unui cerc aproape perfect, se reflecta peisajul din jur oferit de craterul acoperit de brazi. Se poate plimba cu barca in apa lacului, in timpul verii se poate scalda, temperatura apei ajunge chiar si la 24-25 C. Locatarii ne indeamna sa ne spalam neaparat in apa lacului, astfel zana acestuia ne va feri timp de un an.

Langa lac se gaseste capela Sfanta Ana, construita in anul 1977 in locul celei din lemn. Acest loc constituie pentru romano-catolici un loc de pelerinaj, eveniment ce are loc in fiecare sfarsit de iulie cu ocazia balciului de ziua Anei.

Teritoriul de acumulare a apei a lacului este destul de mic, nu are nicio legatura cu reteaua hidrologica din zona. Lacul se alimenteaza din precipitatii. Apa nu are curgere, apa se strecoara numai in subteran si se izbucneste in forme de izvoare in partea exterioara a vulcanului. Datorita curgerilor subterane nivelul apei scade. Cea mai mare adancime in anul 1867 a fost de 12 m, in 1907 de 8,5 m, in momentul de fata adancimea apei este de 7 m. Acest proces i se datoreaza cresterii continue a apei si a proliferarii vegetatiei. Este posibil ca dupa cateva decenii lacul Sfanta Ana ajunge sa devina cum a devenit si Lacul Mohos, o mlastina.

Tanovul Mohos se asaza intr-una dintre ramasitele craterului muntilor Csomad intr-o inaltime de 1050 m, in judetul Harghita. Are un diametru de 800 m, si un teritoriu de 80 ha. Grosimea turbei este de 10 m, are o cantitate de 3 milioane m(cub). Apa lacului Mohos de odinioara a disparut, nemairamanand decat o mlastina cuprinsa de vegetatie abundenta si de coada-matei-de-balta. Disparitia lacului i se datoreaza eroziunii regresive a Lacului Veres, acesta revarsand in Olt, precum si umplarii cu pamant.

Acesta se gaseste in cratere gemene aflate in apropierea lacului Sfanta Ana, la poalele de sud a varfului Mohos. In aceasta zona se gasesc elemente stiintifice si naturale rare, printre care si un tanov. Padurile de brazi si coada-matei-de-balta acoperita de afin sunt fermecatoare. Suprafata lacului Mohos de odinioara este invelita de muschi, numita de oameni Kokojzas. Din lac nu au ramas, decat mai multe lacuri mici.

In aceasta zona poate fi admirata varietatea plantelor carnivore.
Vizitatorii au acces numai la o anumita parte a mlastinii, fiind vorba despre un teritoriu ocrotit. Podul de lemn construit pe mlastina ne ajuta sa ajungem la una dintre ramasitele lacului, de unde pot fi admirate specii rare ale vegetatiei.

Puturoasa
Este o zona perfecta pentru cei care doresc sa petreaca o vacanta in apropierea padurilor de brazi cu numeroase mofete, izvoare cu borviz si statiuni balneare.

Ce este mofeta? Turistii nu prea cunosc sensul acestui cuvant, dar trebuie stiut ca mofetele constituie unul dintre motivele pentru care Secuimea se bucura de foarte multi vizitatori. Cuvantul magic inseamna, de fapt, o baie de gaze, adica gazele care ajung prin pielea omului in circulatia sangelui, exercita efect benefic. Este vorba despre gaze care apar datorita rezonantelor vulcanice ulterioare si care apar in mai multe puncte ale zonei. Se gasesc printre gaze bioxidul de carbon si pucioasa. Pot fi tratate probleme de circulatia sangelui, tensiune arteriala, boli ale organelor locomotorii. Mofeta poate fi destul de periculoasa, respirarea gazelor poate provoca moarte imediata. Necesita prudenta, sa avem grija si sa nu incalcam regulile, sa nu depasim linia care indica gazele si sa nu tulburam gazele prin miscari. Puturoasa este una dintre cele mai cunoscute mofete din Europa aflate langa Baile Balvanyos. Drumul la pestera porneste pe langa Best Western Balvanyos. Peste jumatate de ora ajungem pe cararea minunata a padurii la pestera. Apropiindu-ne ne intampinamirosul de hidrogen si ne aflam la gatul portii iadului. Pe peretii pesterii apar forme de flori de sulf, desprinse din gaze. In ciuda semnelor sperietoare, gazele au efecte benefice. Intrand in pestera, dupa cateva secunde avem senzatia ca ne ard mainile si picioarele, de parca am fi intr-o sauna. Efectele benefice apar insa dupa mai multe tratamente, si este de recomandat sa incerce fiecare vizitator macar o singura data si cu respectarea regulilor. Trebuie sa mergem pe jos si in continuare ca sa ajungem la mlastina Buffogó, unde avem posibilitatea de a se plimba printre mlastina fiind in imparatia zanelor acesteia.

Traseu recomandat: Odorheiu Secuiesc-Miercurea-Ciuc-Baile Tusnad-Lacul Sfanta Ana-Tanovul Mohos-Puturoasa circa 115 km.

Va doresc relaxare placuta!